joi, 22 aprilie 2010

Mihai Ursachi


Mihai Ursachi s-a născut la 17 februarie 1941, în comuna Strunga din judeţul Iaşi. După absolvirea prestigiosului liceu „August Treboniu Laurian” din Botoşani, în 1957, devine, la numai şaisprezece ani, student al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. În 1961 este arestat, din motive politice, şi condamnat la patru ani de temniţă grea. În 1964, pe baza unui decret de amnistie, părăseşte închisoarea Jilava. Între 1965-1970 urmează cursurile Facultăţii de Germanistică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă, ca şef de promoţie, cu o teză despre Christian Morgenstern. În anul absolvirii debutează cu o carte de versuri, Inel cu enigmă, care atrage atenţia criticilor literari. Succesele nu-l fac însă mai demn de încredere în ochii celor ce reprezintă autorităţile, astfel încât poetul, şomer, duce o viaţă retrasă, într-o modestă casă din Ţicău („celesta mahala Ţicău”). În 1981, folosind prilejul unei călătorii în Statele Unite, rămâne în această ţară. Lucrează ca asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986) şi, în continuare, ca lector la Universitatea Statului California (1986-1990). Între 1982-1986 îşi pregăteşte şi îşi susţine doctoratul, cu o lucrare despre raporturile dintre filosofia lui Martin Heidegger şi poezia lui Paul Celan.

În 1990, în atmosfera de entuziasm care i-a cuprins pe românii de pretutindeni după înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu, se repatriază şi este numit imediat director al Teatrului Naţional din Iaşi. În 1992 îşi dă seama însă că nu are vocaţie pentru conducerea unei asemenea instituţii şi renunţă la directorat. Este membru fondator al Alianţei Civice şi preşedinte al Filialei Iaşi a acestei organizaţii. Îndeplineşte, de asemenea, funcţia de secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Din 1996, predă cursuri la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi în calitate de profesor asociat. Face eforturi să recupereze casa părintească din Ţicău, confiscată de autorităţile româneşti după expatrierea sa, dar nu reuşeşte. Îşi construieşte o casă în zona numită „La doi peri”, cu intenţia de-a o lăsa Uniunii Scriitorilor.

Moare în noaptea de 9 spre 10 martie 2004, din cauza unui cancer pulmonar nedescoperit la timp.

Citind poemele lui Mihai Ursachi, îţi vine să crezi că te afli în vizită la un aristocrat care, constatând că servitorul însărcinat cu compunerea de versuri lipseşte din castel, se apucă – gest de supremă curtoazie faţă de tine – să le compună el însuşi. Stângăcia lui, de om ales care coboară la o îndeletnicire populară, este cuceritoare.
Prin moartea lui Mihai Ursachi, rezerva de eleganţă a României, oricum insuficientă, se reduce considerabil.

POEZIE
Inel cu enigmă, Iaşi, J., 1970
* Missa solemnis, Buc., Em., 1971
* Poemul de purpură şi alte poeme, Cluj, D., 1974 * Diotima, Iaşi, J., 1975
* Marea înfăţişare, Iaşi, J., 1977.

PROZĂ. Zidirea şi alte povestiri, Buc., CR, 1978 (ed. a II-a, rev. şi ad., Iaşi, Ed. Moldova, 1990).

Poezia lui Mihai Ursachi mai poate fi consultată în următoarele volume:
Poezii, Iaşi, J., 1972 (cupr. texte din primele două vol. ale poetului)
* Arca, Iaşi, J., 1979 (ant. de autor, cu o pref. de Ştefan Aug. Doinaş, intitulată Vânător al realului, sacerdot al lui Hermes)
* Some Poems of Magister Ursachi – Translated by His Friends, Eulert & Junimea (ed. bilingvă americano-română)
* Inel cu enigmă, Buc., CR, col. „Hyperion”, 1981 (cupr. aproape întreaga operă poetică a lui Mihai Ursachi, cu o postf. şi o notă bio-bibl. de Laurenţiu Ulici) * Poezii, Buc., Ed. Vitruviu, col. „Poezie română contemporană” îngr. de Mircea Ciobanu, 1996 (ant. de autor).

Activitate-4 martie 2010

Servicii oferite de biblioteca

- Accesul liber la informaţii de interes comunitar;
-Oferirea de informaţii bibliografice;
-Bibliografia şcolară;
-Împrumutul la domiciliu al colecţiilor uzuale;
-Împrumutul colecţiilor de bază pentru studiu, sala de lectură;
-Împrumutul publicaţiilor periodice (ziare, reviste) pentru studiu în sala de lectură;
-Rezervarea, la cerere, a unor cărţi indisponibile la momentul solicitării;
-Împrumut interbibliotecar;
-Informaţii privind colecţiile şi serviciile bibliotecii;
-Accesul gratuit la internet;
-Cursuri de iniţiere şi formare în utilizarea calculatorului;
-Listarea la cerere a informaţiilor solicitate;
-Xerocopierea documentelor ;
-Scanarea diferitelor documente;
-Colaborarea la programe de educaţie permanentă;
-Marcarea evenimentelor culturale şi istorice (lansări de carte, expoziţii, concursurii, ş.a);
Orice sugestie pentru îmbunătăţirea serviciilor noastre o aşteptăm la sediul bibliotecii sau pe adresa de e-mail biblioteca_strunga@yahoo.com

miercuri, 21 aprilie 2010

Adresa

Biblioteca Publica "Mihai Ursachi"Strunga,Iasi
e-mail:biblioteca_strunga@yahoo.com
Nr.telefon:0232/715442

O descriere a comunei........

Ospitalieră şi binefăcătoare în epoci de linişte, ocolită şi adusă la nefiinţă în vremuri tulburi , niciodată însă uitată, Strunga continuă de aproape un secol şi jumătate să ofere drumeţului ,vizitatorului un colţ de natură recreativă, un pahar cu sănătate şi un plăcut răgaz de odihnă.

La marginea drumului care leagă două glorioase cetăţi de scaun – Suceava şi Iaşi - la răscrucea orizonturilor din bătrâna Moldovă, vremurile se oglindesc în istoria sa. Loc pustiu şi ars în calea năvălirilor sângeroase, apoi din nou înflorit din munca celor întorşi, vatra satului se schimbă după împrejurări, dar oamenii rămâneau statornici.

În vremurile îndepărtate drumurile pe aici erau primejdioase pentru neguţători şi ocrotitoare în faţa poterelor. Locul numit ,, Masa tîlharilor’’ îşi are explicaţia sa precum şi versurile:

,, În pădurea de la Strungă

Sînt de cei cu puşca lungă

Care dau chiorîş la pungă’’(V.Alecsandri).

Comuna Strunga este situata in partea de sud-vest a judetului, la 55 km distanta de municipiul Iasi, la 28 km sud-est de Paşcani si 30 km fata de Roman, cea mai apropiata static C.F.R. fiind plasata la 10 km spre nord, in orasul Targu-Frumos. In componenta comunei intra satele: Strunga, Habasesti, Fedeleşeni, Bratulesti, Crivesti, Gura - Văii, Farcaseni şi Cucova

In 1930, Strunga ofera vizitatorilor toate cerintele unei statiuni moderne, avand, pe langa cladirea bailor, hoteluri, doua restaurante, cazino, sala de conferinte, cinematograf. La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, statiunea, aflandu-se pe linia de fortificatii Iasi-Pascani, este distrusa. In 1950, prof. M. Sturza elaboreaza proiectul unui sanatoriu balnear, dar greutatile economice impiedica realizarea sa. In 1953, dr, V. Bejan, impreuna cu dr. C. Boisteanu realizeaza un proiect limitat de amenajare. Se decolmateaza izvoare, se construieste un pavilion balnear, o centrala termica si se reamenajeaza parcul statiunii. Cel mai vechi document cunoscut la noi, referitor la comuna Strunga, este una din poeziile poetului Vasile Alecsandri intitulata "Strunga", culeasa in 1842 si publicata in 1852.