joi, 31 octombrie 2013
Investeste in tine! Si tu poti fi specialist in turism!
miercuri, 11 iulie 2012
În 1993, când a venit să-şi preia postul de bibliotecară în Strunga, Florentina Ureche a-nceput cu o boceală amarnică. Biblioteca ei era o dărăpănătură, un fost magazin de metalochimice, vopsit albastru şi pe-afară, şi-năuntru, cu var îndoit cu albastru de metil, cea mai ieftină metodă de a vopsi şi vărui simultan, economicos, într-o lume unde banul e rar şi scump. Magazinul, mai degrabă o magazie, era pus la şosea, în văzul trecătorului, după prima regulă a comerţului, care spune că negustorul trebuie să caute mai întâi de toate vadul, doar că, în comuna Strunga din judeţul Iaşi, regula asta se aplica în gol, nimănui, pentru că nimeni nu şi-ar fi putut închipui vreun trecător întâmplător pe-acolo, cu nevoie de ligheane sau vopseluri, care să intre, aşa, pe uşă şi să-şi cumpere ce avea de cumpărat înainte de a merge mai departe, în treaba lui, cu ligheanele şi vopselurile în cârcă. Din acest punct de vedere, magazinul de metalochimice ar fi putut sta la fel de bine şi pe deal, sau după deal, că oricum ar fi avut aceiaşi clienţi, oricum, adică aproape deloc.
După ce a plâns ce a plâns, Florentina Ureche s-a apucat de treabă, că, la 20 şi ceva de ani, la prima slujbă, poţi muta şi munţii, darmite nişte rafturi de tablă într-o magazie urâtă. A dereticat şi a curăţat şi a vopsit şi a lustruit tot, sfinţindu-şi şi ea locul, după puteri. Apoi şi-a adus cărţile, le-a pus pe rafturi şi, de plictiseală, a început să numere şoarecii care umblau în şir indian pe podea. Cărţile vechi, reparate şi lipite cu pap făcut din făină, erau o delicatesă irezistibilă pentru rozătoare.
Florentina Ureche şi-a văzut mai departe de viaţă, ţipând la şoareci, aranjând cărţile în rafturi, împrumutând câte un volum, două, la puţinii cititori ce-i veneau din cele 8 sate ale comunei, dintre care cel mai mare n-are mai mult de 220 de suflete. A făcut asta un an, doi, zece, cincisprezece.
După care, când nimic nu mai părea să se urnească vreodată, la Strunga a ajuns internetul şi biblioteca a devenit atracţia comunităţii – mai ales că, într-un fel foarte nimerit pentru aceşti oameni ucişi zilnic, puţin câte puţin, de o plictiseală implacabilă, internetul a venit şi cu telenovele, dar nu dintr-acelea, de televizor
Telenovele adevărate, în care eroi sunt chiar unii dintre săteni, ca să vezi. [...]
miercuri, 30 mai 2012
"Căutătorii de Poveşti"au ajuns la Strunga
Radu Paraschivescu, Vlad Petreanu şi Cătălin Ştefănescu vor face un tur al bibliotecilor publice din România în căutare de istorii autentice, în cadrul primei campanii naţionale de promovare a acestor instituţii, lansată în programul Biblionet, finanţat de Fundaţia Bill & Melinda Gates.
Ei vor iscodi după poveşti prin bibliotecile modernizate în programul Biblionet.
La sfârşitul marii călătorii şi al proiectului, poveştile celor trei se vor întâlni într-un ebook şi într-o carte, un manifest pentru redescoperirea bibliotecilor publice din România. Cartea se va regăsi în peste 2.000 de biblioteci publice din România.
AZI AM FOST LA BIBLIOTECA
"A citi pentru intaia oara o carte este ca si cum ti-ai face un nou prieten ; a reciti o carte este precum te-ai intalni cu un vechi prieten." spune proverbul chinezesc.
Acesti copii, au facut primul pas spre un spatiu in care nu vor mai fi niciodata singuri.
Copiii au facut cunostinta cu biblioteca, cu cartile ilustrate pe care le pot frunzari ore intregi fara sa se plictiseasca.
marți, 21 iunie 2011
Primul ajutor – Trusa ta de cunoștințe
miercuri, 2 martie 2011
O ora cu povestile lui Creanga
Azi 1 martie, începând cu ora 10.00 si pana vineri 4 martie , la Biblioteca Publica "Mihai Ursachi"Strunga se va desfăşura evenimentul„Minunata lume a poveştilor“.Micuţii se vor delecta cu filmul Amintiri din copilărie de Ion Creangă, şi vor asculta Zâna Zorilor de Ioan Slavici, Punguţa cu doi bani de Ion Creangă, Dănilă Prepeleac de Ion Creangă şi Fata babei şi fata moşului, de Ion Creangă.
marți, 1 martie 2011
Legenda Mărţişorului

Micul obiect prins într-un şnur alb cu roşu care este pus în piept de către femei la începutul lunii martie şi poartă numele de mărţişor este simbolul venirii primăverii. Fie că are formă de floare, fluture, bănuţ sau chipuri zâmbitoare, mărţişorul este motiv de bucurie pentru oricine.
Obiceiul mărţişorului nu este unul nou, arheologii descoperind astfel de amulete realizate cu aproximativ 8.000 de ani în urmă. Fiecărui obiect îi este ataşat şnurul specific mărţişorului format din alb şi roşu. Culorile nu au fost alese întâmplător, astfel că şnurul mărţişorului simbolizează principiul purificării vieţii şi înţelepciunii, prin împletirea armonioasă a celor două fire de lână, cânepă sau mătase. Simbol al sacrificiului, culoarea roşie era atribuită femeii, iar culoarea albă conferită de albul norilor şi limpezimea apelor primăvara era specifică înţelepciunii bărbatului.
Tradiţia asociază legenda cu Baba Dochia, o femeie care a trăit cu mulţi ani în urmă. Se spune că aceasta avea o fiică vitregă pe care nu o îndrăgea. Într-o zi de iarnă geroasă, Baba Dochia şi-a trimis fiica la râu să spele o haină foarte murdară, bătrâna sperând că tânăra nu va reuşi să-i scoată faţă. Pentru că nu reuşea să o spele, tânăra începu să plângă cu lacrimi amare. Şi cum încerca ea să frece haina murdară, a apărut un bărbat tânăr şi frumos pe nume Mărţişor care a întrebat-o de ce plânge. Fata i-a povestit tânărului ceea ce i se întâmplă, iar Mărţişor i-a spus ca posedă o putere magică şi i-a oferit acesteia o floare cu petale roş-albe şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se ducă acasă.Când a ajuns fata acasa haina era albă ca si neaua. Batranei Dochia nu i-a venit să credă că haina era curată. Când a văzut însă floarea în părul fetei, Baba Dochia a întrebat-o: "De unde ai floare, căci este încă iarnă?". Văzând că tânăra nu răspunde, baba a plecat chiar ea pe munte să se convingă că a venit primăvara. Baba Dochia nu a uitat să-şi ia cu ea oile, dar şi nelipsitele 12 cojoace. Potrivit legendei, umblând cu oile prin pădure, baba torcea lână din furcă şi găsind o para (ban vechi, de origine turcească) i-a făcut o bortă, legând-o cu un fir de lână... De atunci a apărut obiceiul mărţişorului. Renunţând la cojoace unul câte unul, peste Dochia şi oile sale a venit iarna chiar când baba a crezut că este primăvară. Un ger năprasnic a făcut ca bătrâna şi oile sale să îngheţe, transformându-se, conform legendei, în stane de piatră. Rocile se pot observa şi astăzi pe muntele Ceahlău şi sunt o mărturie vie a acestui mit românesc.
BIBLIOTECA PUBLICA "MIHAI URSACHI",VA UREAZA O PRIMAVARA FRUMOASA!